"Combining Europe with a Cultural Rope: let us make a musical" (EU-ROPE): mai 2014

Jurnal de ... mobilitate, Giresun, Turcia

Parteneriatele Comenius au reprezentat întotdeauna şansa de a cunoaşte culturi noi şi locuri noi, de a socializa şi de a împărtăşi celorlalţi experienţa ta, de a te întoarce mai bogat… în cunoştinţe, în prieteni.

În săptămâna 12-17 mai a avut loc cea mai recentă mobilitate a proiectul Comenius – „Combining Europe with a Cultural Rope: let us make a musical” (EU-ROPE) – „Să unim Europa printr-un fir muzical”, la care am avut onoarea şi plăcerea de a participa, alături de alţi patru membri ai Palatului Copiilor Bistriţa – Ştefania Bodescu, Maximilian Gagea, Dănuţ Dorgo şi Alexandru Sabo, şi de doamnele profesoare Iulia Istrate şi Ionela-Silvia Nuşfelean. De această dată, destinaţia noastră a fost Giresun, un oraş pitoresc situat pe ţărmul Mării Negre, în Nord Estul Turciei.

Pentru mine, această experienţă a fost una inedită, iar ospitalitatea şi unitatea de care au dat dovadă participanţii sunt elementele care m-au uimit cel mai mult. Pe parcursul celor câteva zile petrecute în familia gazdă am descoperit o latură a culturii turceşti care până atunci îmi era necunoscută şi care este cu atât mai fascinantă, cu cât pentru mulţi este un mister. Elevii au dat dovadă de un comportament exemplar nu doar în cadrul formal, al şcolii, ci şi în timpul liber, presărat cu plimbări de-a lungul plajei, cine tradiţionale în familie şi chiar ieşiri la bowling.

Din păcate, din motive independente de proiectul în desfăşurare, musicalul „Alice în Euroland” a fost amânat, rămânând ca fiecare dintre cele şase ţări – Turcia, Spania (Catalunia), Polonia, Germania, Portugalia şi România, să susţină spectacolul pe o scenă proprie, să îl filmeze, urmând ca piesele să fie asamblate pentru a se realiza un „puzzle” unitar. În opinia mea, această iniţiativă venită ca o soluţie pentru rezolvarea unei probleme delicate denotă originalitate şi creativitate.

Au avut însă loc repetiţiile la Universitate, astfel încât replicile, mişcarea scenică şi dansul au prins viaţă, oferind o privire de ansamblu asupra spectacolului, un rezumat aş putea spune, o mică parte a adevăratului show pe care îl aşteptăm cu nerăbdare. La work-shopuri s-a muncit cu multă dăruire venită din partea tuturor participanţilor, iar România s-a bucurat de un număr mare de copii doritori să înveţe dansuri medievale şi nu numai.

Speranţele, visele, aşteptările noastre la decolarea spre Turcia, au fost cu mult depăşite de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în cele câteva zile şi pentru asta, organizatorii merită felicitări. Sunt foarte fericită că am avut ocazia de a mă implica în acest proiect şi le mulţumesc tuturor celor care mi-au oferit această şansă, în special doamnei profesoare Iulia Istrate, care a iniţiat acest proiect minunat, şi profesoarei mele de creaţie literară, Ionela Nuşfelean, care m-a propus în dialogul cultural internaţional.

În cadrul mobilităţii, nu doar că am aflat lucruri noi, dar am întâlnit o mulţime de persoane al căror mod de lucru şi de viaţă l-am observat, le-am descoperit pasiunile şi gusturile şi am realizat că în ciuda distanţei nu suntem atât de diferiţi. Acel fir muzical din titlul proiectului – „cultural rope” – ne-a unit într-adevăr sufletele, producând lacrimi în ziua despărţirii, dar le-am adunat pe toate într-o experienţă de neuitat pe care aş repeta-o oricând, la nesfârşit.

Alexandra ANDRECUŢ, clasa a IX-a
Membra in echipa de Proiect Comenius Multilateral, Palatul Copiilor Bistrita